de
Lily
» Dum Ian 14, 2024 7:25 pm
Paco_ste scrie:@"Lily" Eu voiam o nonexistență, ceea ce nu părea posibil ținând cont de multiplele NDE
Pai e non existenta.
Acele experiente sunt interventii ale entitatiii divine care transfera constinta pe un suport identic cu al Lui pentru scurt timp.
Evident ca nu toti au aceasta experienta.
De exemplu Lazar prietenul lui isus a fost mort, la fel si isus, a fost mort.
D
Trupurile lor au fost moarte, nu ei.
Unii spun că au văzut entități, unii chiar au avut acces la informații externe, dar nu este cazul exemplelor date de mine anterior. Este exemplul unui inginer care a murit, a dat de Dumnezeu și s-a simțit absorbit de El și a inceput să aibă cunoștințe de simțea că explodează, dar a fost ceva interesant. Omul spunea că, fiind in afara timpului, deși a fost mort 5 minute, el a simțit că a petrecut multe zile rezolvând probleme matematice extrem de complexe, compunând muzică clasică de o complexitate extremă, tot felul de activități incredibile, dar apoi a spus că a inceput să se plictisească. Mă gândeam dacă nu cumva asta explică dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Are tot, toate cunoștințele posibile, tot ce este material, dar ce valoare au toate dacă nu ai cu cine să te bucuri de minunăția lor? Poți să faci cea mai extraordinară inveție, dar care este satisfacția dacă nu are cine să se bucure de ea, să o aprecieze? Iar dacă faci ființe obligate să te iubească și să aprecieze ce ai făcut, care mai e farmecul? Acum cred că ințeleg de ce ne iubește atât de mult, pentru că noi facem alegerea să ii apreciem zilnic lucrurile făcute și să Il iubim. Avem o relație cu El. Ăsta e farmecul vieții, evoluția relațiilor, evoluția noastră, evoluția in relație cu El.
bozvaciSiylbaru trebuie să nu uităm că părinții sunt oameni. Uneori uităm, ii vedem un fel de super-eroi. Mama a plătit in casă până s-a măritat, iși dădea salariul cât să il poată ține bunicii pe fratele ei in școală, dar nu erau răi, pur și simplu voiau să il ajute. Părinții fac ce pot, dar toți greșim. Oare dacă bunica nu o punea pe mama să dea banii in casă și fratele ei ajungea un ratat era bine? Sunt decizii pe care le iei ca părinte. In anii '90 și ai mei au dus-o foarte greu, majoritatea au dus-o foarte greu. Dacă noi eram părinți oare eram mai buni? Imi amintesc o chestie. Mătușa a aflat că eu și Dream ii mai dădeam bani mamei și era foarte revoltată că ea nu ar face niciodată așa ceva și... in maxim un an, cred, i-a murit soțul și a trebuit să trăiască din banii fiului ei. Una e ce vrei, alta e ce iți iese.
Cu ce te ajuta să ii reproșezi ceva tatălui, se schimba ceva? Trecutul este trecut, nu se schimbă, nu mai există. Mare putere vindecătoare are iertarea. Toți am greșit in viața asta, deci să fim mai ințelegători unii cu ceilalți.
[quote="Paco_ste"][quote]@"Lily" Eu voiam o nonexistență, ceea ce nu părea posibil ținând cont de multiplele NDE
[/quote]
Pai e non existenta.
Acele experiente sunt interventii ale entitatiii divine care transfera constinta pe un suport identic cu al Lui pentru scurt timp.
Evident ca nu toti au aceasta experienta.
De exemplu Lazar prietenul lui isus a fost mort, la fel si isus, a fost mort.
D[/quote]
Trupurile lor au fost moarte, nu ei.
Unii spun că au văzut entități, unii chiar au avut acces la informații externe, dar nu este cazul exemplelor date de mine anterior. Este exemplul unui inginer care a murit, a dat de Dumnezeu și s-a simțit absorbit de El și a inceput să aibă cunoștințe de simțea că explodează, dar a fost ceva interesant. Omul spunea că, fiind in afara timpului, deși a fost mort 5 minute, el a simțit că a petrecut multe zile rezolvând probleme matematice extrem de complexe, compunând muzică clasică de o complexitate extremă, tot felul de activități incredibile, dar apoi a spus că a inceput să se plictisească. Mă gândeam dacă nu cumva asta explică dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Are tot, toate cunoștințele posibile, tot ce este material, dar ce valoare au toate dacă nu ai cu cine să te bucuri de minunăția lor? Poți să faci cea mai extraordinară inveție, dar care este satisfacția dacă nu are cine să se bucure de ea, să o aprecieze? Iar dacă faci ființe obligate să te iubească și să aprecieze ce ai făcut, care mai e farmecul? Acum cred că ințeleg de ce ne iubește atât de mult, pentru că noi facem alegerea să ii apreciem zilnic lucrurile făcute și să Il iubim. Avem o relație cu El. Ăsta e farmecul vieții, evoluția relațiilor, evoluția noastră, evoluția in relație cu El.
bozvaciSiylbaru trebuie să nu uităm că părinții sunt oameni. Uneori uităm, ii vedem un fel de super-eroi. Mama a plătit in casă până s-a măritat, iși dădea salariul cât să il poată ține bunicii pe fratele ei in școală, dar nu erau răi, pur și simplu voiau să il ajute. Părinții fac ce pot, dar toți greșim. Oare dacă bunica nu o punea pe mama să dea banii in casă și fratele ei ajungea un ratat era bine? Sunt decizii pe care le iei ca părinte. In anii '90 și ai mei au dus-o foarte greu, majoritatea au dus-o foarte greu. Dacă noi eram părinți oare eram mai buni? Imi amintesc o chestie. Mătușa a aflat că eu și Dream ii mai dădeam bani mamei și era foarte revoltată că ea nu ar face niciodată așa ceva și... in maxim un an, cred, i-a murit soțul și a trebuit să trăiască din banii fiului ei. Una e ce vrei, alta e ce iți iese.
Cu ce te ajuta să ii reproșezi ceva tatălui, se schimba ceva? Trecutul este trecut, nu se schimbă, nu mai există. Mare putere vindecătoare are iertarea. Toți am greșit in viața asta, deci să fim mai ințelegători unii cu ceilalți.
