de
Lily
» Joi Sep 30, 2021 12:47 am
Da, mi-am schimbat-o. Până pe la 20 de ani sincer nu prea știam nimic legat de Dumnezeu, și nici nu aveam așa idei chiar gândite pe tema asta.
După 20 de ani am devenit pasionată de feng shui, reincarnare, după Legea Atracției, m-am dus spre New Age. Abia pe la 32-33 de ani am inceput să iau in calcul creștinismul, dar cu un foarte mare scepticism. pe ideea că dacă m-am inșelat cu New Age de unde știu că nu mă inșel acum cu creștinismul?! A durat mult, am investigat fffffffffffff mult (mai ales că nu știam mai nimic despre creștinism, doar că a murit un Iisus, dar nu știam cine e Sfânta Treime, de ce a trebuit să moară Iisus, etc.), de asta sunt foarte bine documentată pe domeniul ăsta. Am vrut să fiu sigură că nu mă inșel, și pot spune că sunt sigură. Observ că majoritatea oamenilor gândesc ca mine până in 20 de ani, adică nu prea gândesc in amănunt percepția lor privind existența unui Dumnezeu. Nu stau să se gândească.
Mama ajuta pe la biserică, eu mergeam la biserică doar cât să iau colivă de la mama, ce mai primea de la oameni, sau cât să o conduc pe mama acasă, dar atât. Mi se părea că era obsedată, adică ținea posturi extreme, din astea, dar intodeauna am remarcat că era o corelație intre nivelul ei de credință și lipsa ideilor suicidare. Credeam că frica de Iad o determină să nu mai aibă gânduri suicidare, abia după ce am devenit și eu creștină am realizat că de fapt creștinismul te eliberează de gânduri, nu este vorba de o frică de Iad, ci știi că ești iubit, ai un scop, contezi, plus toată partea spirituală.
Da, mi-am schimbat-o. Până pe la 20 de ani sincer nu prea știam nimic legat de Dumnezeu, și nici nu aveam așa idei chiar gândite pe tema asta.
După 20 de ani am devenit pasionată de feng shui, reincarnare, după Legea Atracției, m-am dus spre New Age. Abia pe la 32-33 de ani am inceput să iau in calcul creștinismul, dar cu un foarte mare scepticism. pe ideea că dacă m-am inșelat cu New Age de unde știu că nu mă inșel acum cu creștinismul?! A durat mult, am investigat fffffffffffff mult (mai ales că nu știam mai nimic despre creștinism, doar că a murit un Iisus, dar nu știam cine e Sfânta Treime, de ce a trebuit să moară Iisus, etc.), de asta sunt foarte bine documentată pe domeniul ăsta. Am vrut să fiu sigură că nu mă inșel, și pot spune că sunt sigură. Observ că majoritatea oamenilor gândesc ca mine până in 20 de ani, adică nu prea gândesc in amănunt percepția lor privind existența unui Dumnezeu. Nu stau să se gândească.
Mama ajuta pe la biserică, eu mergeam la biserică doar cât să iau colivă de la mama, ce mai primea de la oameni, sau cât să o conduc pe mama acasă, dar atât. Mi se părea că era obsedată, adică ținea posturi extreme, din astea, dar intodeauna am remarcat că era o corelație intre nivelul ei de credință și lipsa ideilor suicidare. Credeam că frica de Iad o determină să nu mai aibă gânduri suicidare, abia după ce am devenit și eu creștină am realizat că de fapt creștinismul te eliberează de gânduri, nu este vorba de o frică de Iad, ci știi că ești iubit, ai un scop, contezi, plus toată partea spirituală.
