de
Lily
» Vin Sep 22, 2023 4:25 pm
Păi vezi, tocmai ți-ai răspuns singur. De asta aleg articol care să-ți prezinte direct dovezi, nu te trimit să citești toată biblioteca. Îți dai seama că și tu dacă imi faci o bibliografie intreagă nu am timp să o citesc, deci este clar că este viabil pentru asemenea discuții să mizăm pe puncte clare, dar in mesajul anterior imi spuneai să iți dau materiale obiective, deci ți le dau. Deși dacă rețin corect cartea din care erau citate argumentele (publicate și in o revistă de specialitate) nu avea tentă religioasă.
Trebuie să fiu onestă, nu prea imi găsesc timp să intru pe toate subiectele, deci nu am evitat să răspund la ceva... nu am ajuns la respectivul topic, dar voi răspunde.
Acum privitor la tablete. Seamănă, dar sunt profund diferite. Voi intra un pic mai mult in detaliu, pentru că dacă ne limităm doar la data când presupunem că s-a scris Biblia și când s-au scris tabletele vom putea intra in grave confuzii. Desigur că Biblia susține că este incepută de la creație, deci teoretic de când a apărut omul, deci a presupune că pur și simplu vine din inspirația altor zeități/culturi, este o eroare. Sunt PROFUND diferite. Colecția sumeriană se referă la niște zei care sunt veșnic nemulțumiți de noi și pentru care tot trebuie să facem chestii cât să nu fie nemulțumiți și să ne omoare. Zeul Bibliei vine printre oameni, spune de mii de ori că SUFERĂ pentru noi. Ne iubește, ne vrea binele. A făcut lumea PENTRU NOI, nu pentru El. Ne-a făcut cât să fim iubiți. Ne-a făcut cât să avem o relație de prietenie/dragoste cu El. Tot timpul ne cere dragostea. Nicăieri zeii sumerieni nu sunt interesați de dragostea sumerienilor.
În versiunea sumeriană a poveștii inundațiilor, zeii decid să distrugă civilizația umană. În Epopeea lui Gilgamesh, zeii decid să distrugă omenirea pentru că sunt prea zgomotoși în timp ce zeii încearcă să doarmă, dar în Geneza Eridu, le lipsește o explicație clară pentru a face acest lucru. Enlil, trădând pe ceilalți zei, îi spune protagonistului Ziusudra despre acest plan și cum să evite moartea în potop, deci din prima vedem zei imorali, dispuși să se trădeze intre ei, in contrast cu Sfânta Treime care este in dragoste perfectă. Tatăl Il iubește pe Fiu. Fiul Il iubește pe Tată și amândoi Il iubesc pe Sfântul Duh. Fiul face ce spune Tatăl. Sfântul Duh Il preamărește pe Fiu, cu totul altă relație. Abordarea sumeriană este foarte... umană. Abordarea Biblică este elevată, profundă, nobilă, lipsită de egoism.
Următoarea parte a poveștii lipsește, dar oamenii de știință cred că fragmentul lipsă include Enlil instruindu-l pe Ziusudra despre construirea unei bărci/arcă. Când textul continuă, descrie potopul însuși, care a cuprins pământul timp de șapte zile și șapte nopți.
Ziusudra oferă sacrificii lui Utu, zeul soarelui, înainte de a mai exista un alt gol în text. În cele din urmă, ca scuze pentru Ziusudra și familia sa, zeii le acordă viață veșnică și un cămin în Dilmun, unde răsare zeul soarelui.
Povestea lui Ziusudra și marele potop este una dintre cele mai recunoscute povești ale sumerienilor din Biblie. Oricine cunoaște cartea Geneza știe povestea chivotului lui Noe, unde Dumnezeu îi spune lui Noe că El trebuie să distrugă civilizația din cauza răutății omenirii. Noe construiește un chivot/arcă pe care soția, fiii, nurorile și câte două din fiecare animal de pe pământ scapă de potopul mortal.
Atât sumerienii, cât și Geneza spun o poveste a distrugerii de către un potop și un erou care a scăpat cu familia sa, dar există câteva diferențe fundamentale, filozofice, între Ziusudra și Noe:
Geneza este monoteistă. Atât Ziusudra, cât și Noe sunt instruiți de un singur zeu să construiască un chivot/arcă și să scape de potop, dar decizia de a distruge omenirea este luată de un singur Dumnezeu din Geneza, deoarece religiile avraamice cred că există un singur Dumnezeu. Mai mulți zei decid să distrugă pământul în Geneza politeistă Eridu, dar numai unul îl avertizează pe Ziusudra.
Noah și familia lui rămân oameni. După potop, atât Ziusudra, cât și Noe sunt binecuvântați de zeii lor, dar în moduri foarte diferite. Ziusudra devine nemuritor, ridicându-și statutul la semi-divin. Noah și familia lui rămân muritori.
În cartea Genezei, Dumnezeu stabilește un legământ cu omenirea, promițând că nu-i va mai distruge niciodată. Promisiunea pe care Dumnezeu o face lui Noe stabilește religia avraamică departe de politeismul mesopotamien. Mesopotamienii credeau că trebuie să-i țină pe zei fericiți în mod constant, altfel vor face ravagii pe pământ. Chiar și cu toate eforturile lor, zeii erau foarte imprevizibili.
Colecția sumeriană de proverbe o voi discuta mai in detaliu, pentru că imi place latura stilului literar, viziunii, mi se pare mai ușor de ințeles diferențele. Aceste colecții erau adesea înșirate împreună o unitate tematică mică sau deloc cu colecțiile.
Ambele tradiții au creat unele dintre proverbe într-o formă din două părți. Prima parte a prezentat sfatul; a doua parte a furnizat motivul sau motivația pentru a urma sfatul.
Proverbe antice reflectă viziunea asupra lumii și modul de gândire al societăților antice. Aici, probabil, apare un contrast izbitor între această colecție sumeriană și omologul ei biblic.
Colecția Proverbe sumeriene este interesantă prin modul în care reflectă oarecum o atitudine fatalistă față de viață. Plăcerea vieții este depășită de plângerile și plângerile că cineva este neputincios să schimbe anumite lucruri fixe.
Soarta este inevitabilă, Este mai important să consumi decât să împărțim Sărăcia este greu de depășit; bogăția este în permanență trecătoare, bocetul unui sclav nu are sfârșit. O viziune negativă asupra sexului opus este, de asemenea, palpabilă: Ar trebui să fii atent la ceea ce împărtășește cu o femeie Femeile sunt în general privite ca obiecte menite să îndeplinească dorințele bărbaților A avea o soție poate însemna afaceri riscante. Viața este menită să vă aducă satisfacție și sens prin a avea copii și autosuficiența.
Aceste atitudini oferă o asemănare izbitoare cu căutarea semnificației în omul modern, dar contrastează profund cu atitudinea față de viață pe care o găsim în cartea Proverbe.
Unul dintre elementele tematice principale din Proverbe este că omul nu este lăsat singur pe această lume să-și dea seama singur. Darul lui Dumnezeu pentru om este înțelepciunea Sa. Înțelepciunea ne este dată ca însoțitor în această viață pentru a ne ajuta să facem alegerile corecte.
Dobândirea înțelepciunii este simplă. Frica de Domnul este începutul înțelepciunii (Proverbe 9:10). Când autorul biblic vorbește despre frică, el nu pune accent pe teroare. Mai degrabă, el se concentrează asupra aspectelor de venerație, evlavie și smerenie Il disprețuiește pe cel arogant, dar celor smeriți dă favoare.
Este această atitudine pe care Dumnezeu o prețuiește în om și acestora le oferă Dumnezeu har și înțelepciune.
Înțelepciunea este ca un izvor al vieții care se revarsă. Găsind Înțelepciunea, cineva dobândește înțelegere în Cuvintele lui Dumnezeu (Proverbe 30:3-6), se satură și învață să se bucure de viață: Vino, mănâncă din pâinea mea și bea din vinul pe care l-am amestecat. Lasă-ți căile simple și trăiește și mergi pe calea înțelegerii.(Proverbe 9:5-6).
O altă distincție importantă se găsește în portretizarea femininului. Acum, în timp ce în proverbele sumeriene, femeile tind să fie privite poate ca o modalitate de a satisface dorințele bărbatului. Proverbele biblice descriu Înțelepciunea ca vocea unei femei! Înțelepciunea este un ghid, un însoțitor. Este asociată cu creativitatea, prudența, disciplina, discreția, strategia, bunul simț și competența.
Cele patru poezii ale doamnei Înțelepciuni, de la sumerieni, fiul este încurajat să-și încline urechea spre ea. Acest lucru nu înseamnă că nu există o portretizare negativă a femininului.
Prostia este comparată și cu o femeie, există și înfățișarea femeii străine sau adultere, sau desfrânata și/sau femeia ceartă.
In proverbele biblice avem femeia ca tovarășul și ghidul ideal creat de Dumnezeu. Cel care deține cheia vieții binecuvântate. Prin împuternicirea ei, unitatea familială reușește și omul este capabil să găsească o ancoră, un punct de referință în timp ce navighează prin deciziile grele ale vieții.
În timp ce proverbele sumeriene tind să aibă o viziune fatalistă asupra vieții, ele caută sensul vieții în a avea copii; căsătorindu-se bine, și în autosuficiență. Femeile sunt în general privite fie ca obstacole, fie ca obiecte menite să îndeplinească dorințele bărbaților.
Proverbele biblice, în schimb, nu au acest tip de fatalism. Ei consideră că o viață de succes este posibilă prin alegerile corecte. Dumnezeu este generos în darul său de înțelepciune față de cei care se apropie de el într-o atitudine umilă.
Autosuficiența nu este cheia succesului, acceptarea suficienței lui Dumnezeu în darul său de înțelepciune este. În cele din urmă, femeile nu sunt obiectivate, ele sunt împuternicite și privite ca ghiduri, însoțitoare și ca puncte de referință pentru o viață de succes.
Subliniez din nou, zeul Bibliei nu seamănă cu nicio zeitate care a fost prezentată vreodată de vreo civilizație. A spune că Biblia are inspirații din acest plăci pentru că aceste plăci sunt considerate mai vechi, este o eroare. De altfel și sumerienii spun că au transmis oral până la inventarea scrisului, deci de ce nu se putea face același lucru și cu evreii? Plus de asta, dacă au transmis oral povești foarte vechi, pentru foarte mult timp, câte din ele au rămas nealterate de telefonul fără fir?! A se vedea desenele de care imi spuneai cu privire la alt zeu. Doar că ceva pare să fie mai vechi nu infirmă Biblia. Aș spune că e previzibil ca alte culturi să descrie aceleași evenimente, dar cu tentă diferită. Dacă ne uităm la Istoria României și comparăm luptele descrise de noi cu aceleași lupte descrise de adversarii noștri... tind să difere profund, deși descriu același eveniment. Asta nu inseamnă că unul s-a inspirat de la altul. Deși sunt puncte comune, scrierile sunt opuse. Nu au același stil, nu au aceeași abordare, nu au aceeași viziune.
Nu am văzut ca sumerienii să pretindă că asta este istoria lor, că cineva a văzut asta intâmplându-se, ci sunt miturile lor/religia lor, spre diferență de evrei care au susținut că au văzut faptele și oferă tot arborele genealogic al celui despre care se vorbește, tocmai cât să se poată verifica scrierea. Dacă Biblia este adevărată atunci toate culturile ar trebui să aibă cel puțin frânturi din ce scrie in Biblie că s-a intâmplat, și asta de la inceputul umanității. De ce?! Pentru că dacă Biblia este adevărată toți am inceput din un punct, deci dacă cineva a supraviețuit potopului ar trebui să transmită ceva, chiar dacă pe parcurs povestea s-a mai modificat.
Încă din primele zile ale studiului comparativ al acestor două tradiții de inundații catastrofale, s-a convenit în general că există o relație evidentă. Natura răspândită a tradițiilor inundațiilor în întreaga rasă umană este o dovadă excelentă a existenței unui mare potop din punct de vedere legal/istoric. Datarea celor mai vechi fragmente din relatarea lui Ghilgameș a indicat inițial că era mai veche decât datarea presupusă. Cu toate acestea, există probabilitatea ca relatarea biblică să fi fost păstrată fie ca o tradiție orală, fie în formă scrisă transmisă de la Noe, prin patriarhi și în cele din urmă către Moise, făcând astfel de fapt mai veche decât relatările sumeriene care au fost retratări (cu modificări) la original. Dacă sumerienii, după spusele lor, au păstrat oral tradițiile/miturile, de ce nu și evreii (care oricum se dovedesc mult mai minuțioși in păstrarea istoriei poporului)? Nu există o dovadă că sumerienii stăteau și invățau textele, dar da, există dovezi că evreii stăteau și invățau textele. Evreii dau tot arborele de la Adam, sumerienii vin cu... mituri.
Nici nu mai intru in detalii privind traducerea plăcilor, faptul că erau reproduse deși limba se pierduse de mult, modul de traducere, confuziile făcute in traduceri, etc. Reamintesc că Biblia a fost tradusă și copiată doar de cei care știau limba sau limbile, spre diferență de aceste scrieri. Sunt atât de multe straturi... mi-ar lua ani să descriu fiecare aspect problematic, deși este interesant că acolo apr și nume și evenimente care au avut loc în Vechiul Testament, precum Iuda, Ezechia, Ierusalim și Samaria.
Cum aș putea testa istoric plăcile, dacă ei nu au păstrat o istorie amănunțită a fiecărui membru implicat in istoriile lor? Pentru Iisus am tooooooată linia de sânge, deci oricare membru menționat dacă a murit diferit sau nu a avut ce urmași au fost menționați, deja avem o problemă. Plus că te gândești că evreii iși cunoșteau foarte bine rădăcinile, iși știau tribul din care provin, deci care era probabilitatea ca cineva să inventeze o linie de sânge fără ca cineva să nu ridice semne de intrebare?! Imi pare rău, din toooot studiul plăcilor (și sunt multe) am rămas la nivelul desenelor din peșteră. Da, sunt desene, dar ce dovedesc? Vechinea in sine nu este o dovadă. Dacă eu mâine găsesc... arca ingropată, și mă laud peste tot că am găsit arca, uite cum e, unde era, etc., iar tu mâine scrii o carte despre cum ai găsit tu arca, unde e și ce experiențe ai avut, iar după 10 ani mă decid să scriu experiența mea, inseamnă că m-am inspirat după tine?
Aș vrea in final să remarci cum abordez dovezile tale comparativ cu cum ai abordat dovezile prezentate de mine. Nu te-am jignit, nu am jignit sumerienii, nu am jignit ateii. repet, adevărul stă in picioare, doar minciunile au nevoie de artificii cât să le acoperi lipsurile.
Păi vezi, tocmai ți-ai răspuns singur. De asta aleg articol care să-ți prezinte direct dovezi, nu te trimit să citești toată biblioteca. Îți dai seama că și tu dacă imi faci o bibliografie intreagă nu am timp să o citesc, deci este clar că este viabil pentru asemenea discuții să mizăm pe puncte clare, dar in mesajul anterior imi spuneai să iți dau materiale obiective, deci ți le dau. Deși dacă rețin corect cartea din care erau citate argumentele (publicate și in o revistă de specialitate) nu avea tentă religioasă.
Trebuie să fiu onestă, nu prea imi găsesc timp să intru pe toate subiectele, deci nu am evitat să răspund la ceva... nu am ajuns la respectivul topic, dar voi răspunde.
Acum privitor la tablete. Seamănă, dar sunt profund diferite. Voi intra un pic mai mult in detaliu, pentru că dacă ne limităm doar la data când presupunem că s-a scris Biblia și când s-au scris tabletele vom putea intra in grave confuzii. Desigur că Biblia susține că este incepută de la creație, deci teoretic de când a apărut omul, deci a presupune că pur și simplu vine din inspirația altor zeități/culturi, este o eroare. Sunt PROFUND diferite. Colecția sumeriană se referă la niște zei care sunt veșnic nemulțumiți de noi și pentru care tot trebuie să facem chestii cât să nu fie nemulțumiți și să ne omoare. Zeul Bibliei vine printre oameni, spune de mii de ori că SUFERĂ pentru noi. Ne iubește, ne vrea binele. A făcut lumea PENTRU NOI, nu pentru El. Ne-a făcut cât să fim iubiți. Ne-a făcut cât să avem o relație de prietenie/dragoste cu El. Tot timpul ne cere dragostea. Nicăieri zeii sumerieni nu sunt interesați de dragostea sumerienilor.
În versiunea sumeriană a poveștii inundațiilor, zeii decid să distrugă civilizația umană. În Epopeea lui Gilgamesh, zeii decid să distrugă omenirea pentru că sunt prea zgomotoși în timp ce zeii încearcă să doarmă, dar în Geneza Eridu, le lipsește o explicație clară pentru a face acest lucru. Enlil, trădând pe ceilalți zei, îi spune protagonistului Ziusudra despre acest plan și cum să evite moartea în potop, deci din prima vedem zei imorali, dispuși să se trădeze intre ei, in contrast cu Sfânta Treime care este in dragoste perfectă. Tatăl Il iubește pe Fiu. Fiul Il iubește pe Tată și amândoi Il iubesc pe Sfântul Duh. Fiul face ce spune Tatăl. Sfântul Duh Il preamărește pe Fiu, cu totul altă relație. Abordarea sumeriană este foarte... umană. Abordarea Biblică este elevată, profundă, nobilă, lipsită de egoism.
Următoarea parte a poveștii lipsește, dar oamenii de știință cred că fragmentul lipsă include Enlil instruindu-l pe Ziusudra despre construirea unei bărci/arcă. Când textul continuă, descrie potopul însuși, care a cuprins pământul timp de șapte zile și șapte nopți.
Ziusudra oferă sacrificii lui Utu, zeul soarelui, înainte de a mai exista un alt gol în text. În cele din urmă, ca scuze pentru Ziusudra și familia sa, zeii le acordă viață veșnică și un cămin în Dilmun, unde răsare zeul soarelui.
Povestea lui Ziusudra și marele potop este una dintre cele mai recunoscute povești ale sumerienilor din Biblie. Oricine cunoaște cartea Geneza știe povestea chivotului lui Noe, unde Dumnezeu îi spune lui Noe că El trebuie să distrugă civilizația din cauza răutății omenirii. Noe construiește un chivot/arcă pe care soția, fiii, nurorile și câte două din fiecare animal de pe pământ scapă de potopul mortal.
Atât sumerienii, cât și Geneza spun o poveste a distrugerii de către un potop și un erou care a scăpat cu familia sa, dar există câteva diferențe fundamentale, filozofice, între Ziusudra și Noe:
Geneza este monoteistă. Atât Ziusudra, cât și Noe sunt instruiți de un singur zeu să construiască un chivot/arcă și să scape de potop, dar decizia de a distruge omenirea este luată de un singur Dumnezeu din Geneza, deoarece religiile avraamice cred că există un singur Dumnezeu. Mai mulți zei decid să distrugă pământul în Geneza politeistă Eridu, dar numai unul îl avertizează pe Ziusudra.
Noah și familia lui rămân oameni. După potop, atât Ziusudra, cât și Noe sunt binecuvântați de zeii lor, dar în moduri foarte diferite. Ziusudra devine nemuritor, ridicându-și statutul la semi-divin. Noah și familia lui rămân muritori.
În cartea Genezei, Dumnezeu stabilește un legământ cu omenirea, promițând că nu-i va mai distruge niciodată. Promisiunea pe care Dumnezeu o face lui Noe stabilește religia avraamică departe de politeismul mesopotamien. Mesopotamienii credeau că trebuie să-i țină pe zei fericiți în mod constant, altfel vor face ravagii pe pământ. Chiar și cu toate eforturile lor, zeii erau foarte imprevizibili.
Colecția sumeriană de proverbe o voi discuta mai in detaliu, pentru că imi place latura stilului literar, viziunii, mi se pare mai ușor de ințeles diferențele. Aceste colecții erau adesea înșirate împreună o unitate tematică mică sau deloc cu colecțiile.
Ambele tradiții au creat unele dintre proverbe într-o formă din două părți. Prima parte a prezentat sfatul; a doua parte a furnizat motivul sau motivația pentru a urma sfatul.
Proverbe antice reflectă viziunea asupra lumii și modul de gândire al societăților antice. Aici, probabil, apare un contrast izbitor între această colecție sumeriană și omologul ei biblic.
Colecția Proverbe sumeriene este interesantă prin modul în care reflectă oarecum o atitudine fatalistă față de viață. Plăcerea vieții este depășită de plângerile și plângerile că cineva este neputincios să schimbe anumite lucruri fixe.
Soarta este inevitabilă, Este mai important să consumi decât să împărțim Sărăcia este greu de depășit; bogăția este în permanență trecătoare, bocetul unui sclav nu are sfârșit. O viziune negativă asupra sexului opus este, de asemenea, palpabilă: Ar trebui să fii atent la ceea ce împărtășește cu o femeie Femeile sunt în general privite ca obiecte menite să îndeplinească dorințele bărbaților A avea o soție poate însemna afaceri riscante. Viața este menită să vă aducă satisfacție și sens prin a avea copii și autosuficiența.
Aceste atitudini oferă o asemănare izbitoare cu căutarea semnificației în omul modern, dar contrastează profund cu atitudinea față de viață pe care o găsim în cartea Proverbe.
Unul dintre elementele tematice principale din Proverbe este că omul nu este lăsat singur pe această lume să-și dea seama singur. Darul lui Dumnezeu pentru om este înțelepciunea Sa. Înțelepciunea ne este dată ca însoțitor în această viață pentru a ne ajuta să facem alegerile corecte.
Dobândirea înțelepciunii este simplă. Frica de Domnul este începutul înțelepciunii (Proverbe 9:10). Când autorul biblic vorbește despre frică, el nu pune accent pe teroare. Mai degrabă, el se concentrează asupra aspectelor de venerație, evlavie și smerenie Il disprețuiește pe cel arogant, dar celor smeriți dă favoare.
Este această atitudine pe care Dumnezeu o prețuiește în om și acestora le oferă Dumnezeu har și înțelepciune.
Înțelepciunea este ca un izvor al vieții care se revarsă. Găsind Înțelepciunea, cineva dobândește înțelegere în Cuvintele lui Dumnezeu (Proverbe 30:3-6), se satură și învață să se bucure de viață: Vino, mănâncă din pâinea mea și bea din vinul pe care l-am amestecat. Lasă-ți căile simple și trăiește și mergi pe calea înțelegerii.(Proverbe 9:5-6).
O altă distincție importantă se găsește în portretizarea femininului. Acum, în timp ce în proverbele sumeriene, femeile tind să fie privite poate ca o modalitate de a satisface dorințele bărbatului. Proverbele biblice descriu Înțelepciunea ca vocea unei femei! Înțelepciunea este un ghid, un însoțitor. Este asociată cu creativitatea, prudența, disciplina, discreția, strategia, bunul simț și competența.
Cele patru poezii ale doamnei Înțelepciuni, de la sumerieni, fiul este încurajat să-și încline urechea spre ea. Acest lucru nu înseamnă că nu există o portretizare negativă a femininului.
Prostia este comparată și cu o femeie, există și înfățișarea femeii străine sau adultere, sau desfrânata și/sau femeia ceartă.
In proverbele biblice avem femeia ca tovarășul și ghidul ideal creat de Dumnezeu. Cel care deține cheia vieții binecuvântate. Prin împuternicirea ei, unitatea familială reușește și omul este capabil să găsească o ancoră, un punct de referință în timp ce navighează prin deciziile grele ale vieții.
În timp ce proverbele sumeriene tind să aibă o viziune fatalistă asupra vieții, ele caută sensul vieții în a avea copii; căsătorindu-se bine, și în autosuficiență. Femeile sunt în general privite fie ca obstacole, fie ca obiecte menite să îndeplinească dorințele bărbaților.
Proverbele biblice, în schimb, nu au acest tip de fatalism. Ei consideră că o viață de succes este posibilă prin alegerile corecte. Dumnezeu este generos în darul său de înțelepciune față de cei care se apropie de el într-o atitudine umilă.
Autosuficiența nu este cheia succesului, acceptarea suficienței lui Dumnezeu în darul său de înțelepciune este. În cele din urmă, femeile nu sunt obiectivate, ele sunt împuternicite și privite ca ghiduri, însoțitoare și ca puncte de referință pentru o viață de succes.
Subliniez din nou, zeul Bibliei nu seamănă cu nicio zeitate care a fost prezentată vreodată de vreo civilizație. A spune că Biblia are inspirații din acest plăci pentru că aceste plăci sunt considerate mai vechi, este o eroare. De altfel și sumerienii spun că au transmis oral până la inventarea scrisului, deci de ce nu se putea face același lucru și cu evreii? Plus de asta, dacă au transmis oral povești foarte vechi, pentru foarte mult timp, câte din ele au rămas nealterate de telefonul fără fir?! A se vedea desenele de care imi spuneai cu privire la alt zeu. Doar că ceva pare să fie mai vechi nu infirmă Biblia. Aș spune că e previzibil ca alte culturi să descrie aceleași evenimente, dar cu tentă diferită. Dacă ne uităm la Istoria României și comparăm luptele descrise de noi cu aceleași lupte descrise de adversarii noștri... tind să difere profund, deși descriu același eveniment. Asta nu inseamnă că unul s-a inspirat de la altul. Deși sunt puncte comune, scrierile sunt opuse. Nu au același stil, nu au aceeași abordare, nu au aceeași viziune.
Nu am văzut ca sumerienii să pretindă că asta este istoria lor, că cineva a văzut asta intâmplându-se, ci sunt miturile lor/religia lor, spre diferență de evrei care au susținut că au văzut faptele și oferă tot arborele genealogic al celui despre care se vorbește, tocmai cât să se poată verifica scrierea. Dacă Biblia este adevărată atunci toate culturile ar trebui să aibă cel puțin frânturi din ce scrie in Biblie că s-a intâmplat, și asta de la inceputul umanității. De ce?! Pentru că dacă Biblia este adevărată toți am inceput din un punct, deci dacă cineva a supraviețuit potopului ar trebui să transmită ceva, chiar dacă pe parcurs povestea s-a mai modificat.
Încă din primele zile ale studiului comparativ al acestor două tradiții de inundații catastrofale, s-a convenit în general că există o relație evidentă. Natura răspândită a tradițiilor inundațiilor în întreaga rasă umană este o dovadă excelentă a existenței unui mare potop din punct de vedere legal/istoric. Datarea celor mai vechi fragmente din relatarea lui Ghilgameș a indicat inițial că era mai veche decât datarea presupusă. Cu toate acestea, există probabilitatea ca relatarea biblică să fi fost păstrată fie ca o tradiție orală, fie în formă scrisă transmisă de la Noe, prin patriarhi și în cele din urmă către Moise, făcând astfel de fapt mai veche decât relatările sumeriene care au fost retratări (cu modificări) la original. Dacă sumerienii, după spusele lor, au păstrat oral tradițiile/miturile, de ce nu și evreii (care oricum se dovedesc mult mai minuțioși in păstrarea istoriei poporului)? Nu există o dovadă că sumerienii stăteau și invățau textele, dar da, există dovezi că evreii stăteau și invățau textele. Evreii dau tot arborele de la Adam, sumerienii vin cu... mituri.
Nici nu mai intru in detalii privind traducerea plăcilor, faptul că erau reproduse deși limba se pierduse de mult, modul de traducere, confuziile făcute in traduceri, etc. Reamintesc că Biblia a fost tradusă și copiată doar de cei care știau limba sau limbile, spre diferență de aceste scrieri. Sunt atât de multe straturi... mi-ar lua ani să descriu fiecare aspect problematic, deși este interesant că acolo apr și nume și evenimente care au avut loc în Vechiul Testament, precum Iuda, Ezechia, Ierusalim și Samaria.
Cum aș putea testa istoric plăcile, dacă ei nu au păstrat o istorie amănunțită a fiecărui membru implicat in istoriile lor? Pentru Iisus am tooooooată linia de sânge, deci oricare membru menționat dacă a murit diferit sau nu a avut ce urmași au fost menționați, deja avem o problemă. Plus că te gândești că evreii iși cunoșteau foarte bine rădăcinile, iși știau tribul din care provin, deci care era probabilitatea ca cineva să inventeze o linie de sânge fără ca cineva să nu ridice semne de intrebare?! Imi pare rău, din toooot studiul plăcilor (și sunt multe) am rămas la nivelul desenelor din peșteră. Da, sunt desene, dar ce dovedesc? Vechinea in sine nu este o dovadă. Dacă eu mâine găsesc... arca ingropată, și mă laud peste tot că am găsit arca, uite cum e, unde era, etc., iar tu mâine scrii o carte despre cum ai găsit tu arca, unde e și ce experiențe ai avut, iar după 10 ani mă decid să scriu experiența mea, inseamnă că m-am inspirat după tine?
Aș vrea in final să remarci cum abordez dovezile tale comparativ cu cum ai abordat dovezile prezentate de mine. Nu te-am jignit, nu am jignit sumerienii, nu am jignit ateii. repet, adevărul stă in picioare, doar minciunile au nevoie de artificii cât să le acoperi lipsurile.
