"Dream Catcher"]Liberul-arbitru este un fîs. Din moment ce zeul îți dă în cap, în caz că nu-i convine ce faci, nu mai e liber-arbitru.
Dacă eu vin la tine și îți dau un măr și o pară. Îți spun că dacă iei para, îți dau două după ceafă, mai e liber-arbitru?
Asta e doar o scuză penibilă pentru tot răul care există în lume.
Cu ani in urma cam la fel gandeam, ca din moment ce avem libertate , ar trebui sa accepte si partile rele, doar ca ajunsesem sa confund libertatea cu liberul arbitru.
Ei bine liberul arbitru tine de capacitatea constintei de a sesiza sinele, insa nu suntem liberi sa facem orice gandim. Mai rau, suntem selectati , cei ce gandesc binele de cei ce gandesc raul.
In biblie gandirea e asimilata cu lucrarea. Practic e vorba de ce spirit/duh ai in constinta. Binele sau raul.
Aici in aceasta existenta se face "cernerea" , deci se face o selectie intre cei ce iubesc binele si cei ce iubesc raul.
Si e normal ca sa existe o asemenea selectie cand vine vorba de eternitate.
De fapt deosebirea intre bine si rau e despre egoism sau altruism .
O entitate ce a creat viata umana are responsabilitatea sa nu perpetueze egoismul/raul .
Pentru planeta aceasta s-a dat un rastimp de 6 mii ani. Evident ca o constinta care iubeste raul chiar si pentru el o perpetuare a raului inseamna o scarbire a propriei existente.
Cred ca cineva va intelege unde bat cu aceasta idee.