Pentru că păcatele se plătesc. Fiecare păcat pe care il facem are impact asupra noastră și a celor din jur. Cineva trebuie să plătească relele făcute de noi. Dacă Dumnezeu pur și simplu ștergea cu buretele păcatele, fără ca cineva să le plătească, atunci nu era drept. A ales ca El să plătească pentru noi astfel iși menține perfecta dreptate, dar și milă.
Hai să comparăm cu restul viziunilor. Musulmanii cred că mergi in Rai dacă faci mai multe bune decât rele, doar că e neclar dacă e 1 la 1 sau unele cântăresc mai mult. Exemplul dat pe alt topic, uciderea este egală cu dat un leu unui cerșetor? Iar când musulmanii mor păcatele lor sunt puse crștinilor să le plătească in Iad, deși teoretic creștinii deja sunt foarte păcătoși, deci ilogic cum un păcătos plătește păcatele unuia mai drept.In budism trebuie să atingi nirvana, teoretic o detașare totală de lume, ceea ce logic că nu se va intâmpla niciodată. Inclusiv necesitatea de a merge la baie ține de lume. Apoi hindușii care se reincarnează până iși plătesc karma, care inseamnă orice păcat rămas, deci practic reincarnare veșnică pentru că in orice viață vei avea măcar u păcat. Chit că ești paralizat, nu poți nici să vorbești, tot dacă te uiți mai lung la o tipă ai păcătuit. Iar ateismul unde relele nu contează, dar de fapt contează, dar nimeni nu știe exact să definească ce e rău sau nu. Dacă răul este ceva individual definit, atunci de ce un Dumnezeu ar trebui să urmeze standardul meu, nu ar trebui să aibă propriul standard? Caz in care Dumnezeu nu are cum să fie rău. Dacă răul e ceva universal, atunci nu are cine să-l definească decât societatea/legea, caz in care revenim la Revoluție. In '89 legală și bună turnătoria, in '90 aceeași turnătorie rea și ilegală, deci cum ar putea un Dumnezeu drept să urmeze regulile morale ale unei societăți, dacă societatea se schimbă veșnic?
