Vezi de asta spun că dacă Dumnezeu s-ar face văzut nu ar crede neapărat mai mulți in El. Apare, crezi pe moment, dar apoi apare gândul că dacă a fost o iluzie. Dacă am avut o halucinație?! Chestia asta cu apărutul nu e o soluție.
Postestea e lungă, dar pe scurt, cum am mai spus, era in New Age. New Age fiind o shaorma cu de toate. Legea atracției, budism, hinduism, ghizi spirituali, feng shui, pietre vindecătoare, meditații, yoga, multe. Credeam in ingeri/ghizi spirituali, mă rugam, aveam ajutor, doar că un sfat/mesaj a fost mincinos, și de aici s-a dărmat tot castelul de cărți. La fel cum spun cu Iisus, dacă a mințit o singură dată nu poți avea incredere in El, pentru că nu știi dacă este adevărat ce spune sau o minciună. La fel cu ingerii, după aia nu mai aveam incredere, iar in un moment de supărare, știind că există Dumnezeu i-am spus să imi spună cine este, sunt sătulă de minciuni și nu imi pot da seama cine este. Toate religiile susțin că sunt adevărate, cum știu eu care are dreptate? Inițial când te interesezi de o religie găsești argumente pentru respectiva religie, durează mult până incepi să ii vezi crăpăturile.Nu pot sta ani după fiecare religie. Eh nu știu dacă in noaptea aia sau in a treia noapte după, L-am visat pe Iisus, prima oară in viața mea, din câte imi pot aminti. Ok, am fost suppppper inciudățită de vis, dar na viața merge mai departe, nu mi-am bătut capul. O femeie l-a invitat pe tata la biserică, am mers cu el, am stat, totul ok, nimic deosebit, cam plictiseală, deși sincer aveam o fericire cam bizară, atipică, insă iar nimic notabil. In noaptea aia, fără să mă gândesc la ce ar implica, L-am intrebat pe Dumnezeu (incă neștiind cine e) dacă aș merge la biserică dacă s-ar schimba un anumit aspect al vieții. Am visat că eram la școală, dar caietul meu era deja scris, mai puteam scrie mici chestii, completări, am ințeles că nu, că e stabilit acel aspect, deci a fost și ultima oară când am fost așa la o slujbă religioasă (nu in vreo vizită să văd picturi așa ca la muzeu). Ok, viața a mers mai departe, eu tot cu New Age, sceptică, dar tot acolo. La inceputul lui 2016 eram absolut hotărâtă să mă sinucid. nu așa că mă gândeam, eram hotărâtă, cu totul stabilit, metodă, tot. Undeva prin martie -aprilie cred că totul era stabilit și gata, dar incepusem să am vise ciudățele, că vreau să urc in un autobuz al sinucigașilor, dar aud o voce din spate care imi spune că dacă urc nu voi fi fericită. După rog să imi arate unde voi fi dacă mă sinucid, dar fără să mă sperie, mă văd in un fel de zonă sub pământ cu mai mulți tineri, toți retrăind chestii din viață așa in mintea lor, foarte consumați de trăirile interne, niciunul nu vorbea cu cei din jur, și un butoi din ăla de metal cu foc in el, ca cele folosite in SUA de oamenii străzii cât să se incălzeadcă. După tot visam că sunt pe o rachetă sau un tren super rapid și mă duc in pământ. In fine, mă rog să imi spună Dumnezeului mai repede ce am de făcut, să fac și să o incheiem cu viața. Nu mă poate trimite in Iad că nu am făcut ceva ce nici nu știam că trebuie să fac, să imi spună ce să fac și să scap. Nu știu exact la cât timp după și cum, am ajuns la un articol din libertatea, cred, in care se spunea că dacă spui 3 acatiste timp de 21 de zile ți se indeplinește orice dorință, nu știu exact exprimarea, dar ceva similar, deci am zis hai, cât să nu zică după că nu am incercat tot, ultima incercare, spun cele 3 acatiste și după o incheiem, fără comentarii că trebuia să stau in cap și să imi dau 3 palme după ceafă cât să ajung in Rai sau alte prostii, am incercat tot, am dovedit că nu e nicio speranță pentru mine, asta a fost gândirea. Am făcut ce am promis, mai mult, parcă am citit un acatist in plus, cât să nu mi se reproșeze că dacă citram incă nu știu ce eram salvată, dar așa ciu-ciu. După atitudine se cam vede că nu eram super increzătoare in metodă, practic doar voiam să ii dovedesc că nu e nicio altă soluție. Doar că ce să vezi, au inceput să se schimbe niște chestii. Inițial chestii insesizabile, dar apoi depresia nu mai era la fel. tot mai era, dar intensitatea era diferită. Inainte dacă mă trezeam dimineață și imi spuneai că mai trebuie să trăiesc până diseară incepeam să plând, acum era... eh ok, hai că mai am atâtea zile. Am indeplinit zilele și chiar in ziua in care am terminat zilele s-a intâmplat un eveniment conflictual intre tata și un vecin. Eu evident m-am dus la Dumnezeu că uite eu incerc și asta se intâmplă și cumva imi vine ideea să țin post negru 3 zile, depresia era tot acolo, dar intensitatea, chiar și cu evenimentul ăla, era alta. Incepusem să cred in creștinism, nu știu să explic cum, oricum nu era o credință gândită, era așa ceva de parcă știam și atât. Când m-a mai apucat boceala cu sinucisul, i-am zis că uite că tot am gânduri, nu pot să scap, și, nu știu cum să explic, parcă am auzit ceva, dar nu prin urechi, anume "mai rabdă puțin", ceea ce m-a iritat, că doar mi se părea că rabd de ani, dar na m-am culcat și a fost și ultima oară când am mai trecut prin așa ceva, a dispărut gândul sinucigaș toatl, după vreo... 20 de ani. Asta a cam fost o dovadă pentru mine că e ceva aici, nicio religie nu a putut face asta, niciun concept, nimic. Am tot ținut posturi, dar știi cum e in timp te potolești și treci de la emoție la rațional, deci am inceput să investighez dacă ce cred este rațional. Ascultam dezbateri intre atei și creștini, intre musulmani și creștini, am ajuns să concluzionez că după toate teoriile aflate și verificate nu există nicio teorie viabilă, rațională, care să poată să facă față creștinismului. Aici nu vorbesc de emoții, atașament față de creștinism, ci rațional. Toate teoriile au probleme serioase. Ateii văd că sunt dovezi spre un creator, studiile lor asta arată, dar inventează noi teorii cât să nu fie obligați să accepte rezultatele cercetărilor lor. Panteismul este absurd, susține că răul este o iluzie, ceea ce știm că nu este real. La ei Dumnezeu nu se poate schimba, dar noi suntem dumnezei și trebuie să ne schimbăm prin meditații cât să ne accesăm dumnezeirea. Islamismul nu trece testul logicii. Aici pentru ca islamismul să fie adevărat Mohamed trebuie să fie trimisul lui Dumnezeu, un exemplu pentru noi (ceea ce dacă analizăm istoria lui... 99% din musulmani il depășesc) sau Coranul trebuie să fie cuvântul lui Dumnezeu pe care nimeni nu il poate replica, nici ingerii din cer, dar deja cineva a putut replica formatul, răspunsul fiind că X a scris prin inspirație divină. Dar aici sunt și altele că Mohamed nu a vorbit niciodată cu Dumnezeu, doar cu ingeri, ceea ce toți care au fost in new Age știu că e fffff nesigur ca mesajul să fie de unde crezi că vine. și multe altele. Când am știut să caut testele de verificare au căzut la prima suflare toate teoriile astea. Doar creștinismul este singurul pe care il testez de 6 ani și tot in picioare stă.
Scris: Dum Mar 20, 2022 8:23 pm
![:)]-](./images/smilies/Thumbs up.gif "Thumbs Up")
Deja erau la o varsta matura,nu copii