de Lily » Mie Mar 01, 2023 3:31 am
Aici sunt doua aspecte. Primul clar trebuie sa putem comunica. Nu ma deranjeaza sa schimb idei si sa inteleg cum gandeste persoana respectiva, chiar daca sunt slabe sanse sa ajungem la un numitor comun.
In al doilea rand crestinul este firesc sa fie mai implicat in discutie. Pentru un budist nu e important sa convinga o persoana sa treaca la budism. Nici pentru un hindus. Problema apare doar la religiile care cred ca exista o singura cale spre salvare/Rai/viata eterna, etc. Sigur ca poti miza pe nu imi pasa, merge in iad, sa fie sanatos! Doar ca nu este o atitudine super iubitoare. Nu ai proceda astfel daca ai discuta cu un om drag (mama, tata, copil, etc.). A spune ca X nu conteaza si a nu iti bate capul cu destinatia lui eterna nu pare o dovada de iubire. Uite imi amintesc ce a spus un fost musulman. A spus ca in scoala nimeni nu a incercat sa-l convinga sa treaca la crestinism, ceea ce l-a facut sa creada ca fie crestinii nu au incredere in religia lor, fie nu le pasa de el. Realitatea este ca chiar asa este. Fie iei religia ca pe ceva mai mult social, nu crezi cu tarie, si nu prea iti bati capul, fie nu iti pasa de om.
Credinta nu o poti baga pe gat, dar ar trebui sa-ti pese de om. Eu aplic cam metoda ta, explic, clarific neintelegeri, dar nu consider ca pot face mai mult de atat. Credinta este pana la urma o alegere. Pot da argumente pana la un punct, de acolo fiecare trebuie sa aleaga.
Nu cred ca toti satanistii sunt rai, cum nu cred ca toti ateii sunt rai, sau toti crestinii buni. Doar ca asta nu face decat sa ma ingrijoreze mai mult, pentru ca e posibil ca un om bun sa aiba parte de o eternitate nefericita doar pentru ca a ales sa-si plateasca singur greselile.
Aici sunt doua aspecte. Primul clar trebuie sa putem comunica. Nu ma deranjeaza sa schimb idei si sa inteleg cum gandeste persoana respectiva, chiar daca sunt slabe sanse sa ajungem la un numitor comun.
In al doilea rand crestinul este firesc sa fie mai implicat in discutie. Pentru un budist nu e important sa convinga o persoana sa treaca la budism. Nici pentru un hindus. Problema apare doar la religiile care cred ca exista o singura cale spre salvare/Rai/viata eterna, etc. Sigur ca poti miza pe nu imi pasa, merge in iad, sa fie sanatos! Doar ca nu este o atitudine super iubitoare. Nu ai proceda astfel daca ai discuta cu un om drag (mama, tata, copil, etc.). A spune ca X nu conteaza si a nu iti bate capul cu destinatia lui eterna nu pare o dovada de iubire. Uite imi amintesc ce a spus un fost musulman. A spus ca in scoala nimeni nu a incercat sa-l convinga sa treaca la crestinism, ceea ce l-a facut sa creada ca fie crestinii nu au incredere in religia lor, fie nu le pasa de el. Realitatea este ca chiar asa este. Fie iei religia ca pe ceva mai mult social, nu crezi cu tarie, si nu prea iti bati capul, fie nu iti pasa de om.
Credinta nu o poti baga pe gat, dar ar trebui sa-ti pese de om. Eu aplic cam metoda ta, explic, clarific neintelegeri, dar nu consider ca pot face mai mult de atat. Credinta este pana la urma o alegere. Pot da argumente pana la un punct, de acolo fiecare trebuie sa aleaga.
Nu cred ca toti satanistii sunt rai, cum nu cred ca toti ateii sunt rai, sau toti crestinii buni. Doar ca asta nu face decat sa ma ingrijoreze mai mult, pentru ca e posibil ca un om bun sa aiba parte de o eternitate nefericita doar pentru ca a ales sa-si plateasca singur greselile.