de Lily » Dum Iun 06, 2021 2:30 am
Viața in univers nu este veșnică, deci și dacă am coloniza vreo planetă nu ne-ar ajuta. Dumnezeu permite pedepsele, deci și pe Marte pedepsele ne-ar urmări pentru că am continua in păcate.
Dumnezeu permite pedepsele pentru a separa oile de capre. Vezi mulți oameni spun că sunt creștini, dar puțini chiar sunt. Unii chiar nu realizează că in realitate nu sunt creștini pentru că nu prea ii interesează subiectul. Atunci când treci prin teste de credință se vede cine chiar ești, deci așa vor realiza mulți că de fapt nu sunt creștini.
Dumnezeu trebuie să permită pedepse pentru a indrepta ce se poate indrepta.
Apocalipsa este descrisă destul de in detaliu, știm că vor fi boli, foamete, meteoriți, cutremure, războaie, dar nu mor toți oamenii. Iisus nu vine cu nicio navă, scrie clar in Biblie că vine cu nori. Ceea ce descrie Biblia este noul Ierusalim, care este un fel de nou Templu, o cetate. Acel Nou Ierusalim este coborât din cer la final, și este descris in Apocalipsă. Nu scrie nicăieri că Iisus vine cu vreo navă, nici nu avea cum, nu existau asemenea noțiuni in vremea respectivă.
După cum vezi ordinea evenimentelor este destul de discutabilă, dar eu o văd in felul următor: Incep anumite calamități, probabil ceva războaie, foamete, cutremure și pandemii, iar apoi apare Antihristul care inițial face pe bunul, și instaurează o anumită ordine in timpul calamităților, și vine cu cererea ca toți locuitorii să primească un semn pe mâna dreaptă sau frunte, probabil vreun cod care să inlocuiască cadrul de credit. Apoi cred că Iisus iși ia mireasa, adică creștinii, care nu au fost păcăliți de Antihrist.Apar cei doi martori ai lui Iisus care spun, timp de 3 ani și jumătate, oamenilor să nu accepte marca Antihristului și să se intoarcă la creștinism, plus că opresc ploaia cât consideră de cuviință. Falsul profet face tot felul minuni. Cei doi martori sunt omorâți, după 3 zile și jumătate sunt inviați, se intoarce Iisus, adruncă Antihristul și falsul profet in Iad, iar satana este legat timp de 1000 de ani in adânc. Timp de 1000 de ani Iisus conduce pământul, după care este eliberat satana care strânge armate pentru lupta de la Armaghedon, evident Iisus câștigă. Toți oamenii sunt judecați, iar cei trecuți in cartea Mielului trăiesc cu Iisus in Noul Ierusalim, de data asta fără moarte, boli, etc.
Hai să analizăm Apocalipsa:
Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am* uitat şi am auzit pe una** din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!”
M-am uitat şi iată că s-a arătat un* cal alb. Cel ce** sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască. - adică război
3Când a rupt Mielul a doua pecete, am* auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino şi vezi!”
Şi* s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare. - adică ură și răzvrătire
5Când a rupt Mielul pecetea a treia, am* auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat şi iată că s-a arătat un** cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă.
Şi, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu1! Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul* şi vinul!” - adică foamete
Când a rupt Mielul pecetea a patra, am* auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino şi vezi!”
M-am uitat* şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să** ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului. - adică foamete, război, pendemii.
9Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar* sufletele** celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina† Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră.
Fiecăruia din ei i s-a dat o haină* albă şi i s-a spus să** se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei. - adică omorârea creștinilor, martirism
12Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată* că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele** s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele
şi* stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic.
Cerul* s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi** munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. - adică cutremur probabil și meteoriți, dar discutabil.
6Şi cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să sune din ele.
Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi* au venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe** pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars şi a treia parte din† copaci au fost arşi şi toată iarba verde a fost arsă.
Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi* ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi** a treia parte din mare s-a† făcut sânge
şi* a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit şi a treia parte din corăbii au pierit.
Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi* a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a** căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor.
Steaua* se chema „Pelin”; şi** a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare.
Al* patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare şi a treia parte din lună şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei şi noaptea, de asemenea.
Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi* am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii** adâncului
şi a deschis fântâna adâncului. Din fântână s-a* ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.
Din fum au ieşit nişte lăcuste* pe pământ.
Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu
Şi cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni.
Oştirea* lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi**; le-am† auzit numărul.
Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele* cailor erau ca nişte capete de lei şi din gurile lor ieşeau foc, fum şi pucioasă.
A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor.
Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile* lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.
în* zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.
3Voi da celor doi martori* ai Mei să prorocească** îmbrăcaţi în saci o† mie două sute şaizeci de zile.”
Aceştia sunt cei doi* măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului.
Ei au* putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor, şi au** putere să prefacă apele în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de urgie ori de câte ori vor voi.
7Când îşi vor* isprăvi mărturisirea lor, fiara** care se ridică din† adânc va†† face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.
Şi* locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei şi îşi vor trimite daruri** unii altora, pentru cㆠaceşti doi proroci chinuiseră pe locuitorii pământului.
Dar*, după cele trei zile şi jumătate, duhul** de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat în picioare şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut.
Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!” Şi* s-au suit într-un nor** spre cer, iar vrăjmaşii lor i-au văzut.
În clipa aceea s-a* făcut un mare cutremur de pământ şi s-a prăbuşit a** zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămaşi s-au îngrozit şi au† dat slavă Dumnezeului cerului.
Îngerul* al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi** în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia† lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi†† El va împărăţi în vecii vecilor.”
Şi Templul* lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au** fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi† o grindină mare.
Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o* fiară cu** zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti şi pe capete avea nume de hulă.
Unul din capetele ei părea rănit* de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot** pământul se mira după fiară.
Apoi am văzut ridicându-se* din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.
Şi amăgea* pe locuitorii pământului prin** semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.
Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să* primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte
şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele* fiarei, sau** numărul numelui ei.
Aici* e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul** fiarei. Căci† este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.
6Şi am văzut un alt înger, care zbura* prin mijlocul cerului cu o** Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui† neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.
Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A* căzut, a căzut Babilonul, cetatea** cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”
Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva* fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,va bea* şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat** neamestecat în† paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit†† în foc*† şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
Şi un alt înger a* ieşit din Templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune secera** Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pământului† este copt.” Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul* cel mare al mâniei lui Dumnezeu. - adică ce iți spuneam de o selecție intre cei credincioși și cei răzvrătiți.
Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu şi care zicea celor* şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei** lui Dumnezeu!”
Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe* pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit** pe oamenii care† aveau semnul fiarei şi care†† se închinau icoanei ei.
Al doilea a vărsat potirul lui în* mare. Şi marea s-a** făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi† a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.
Al treilea a vărsat potirul lui în* râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au** făcut sânge.
Al patrulea a vărsat potirul lui peste* soare. Şi** soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.
Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au* hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi** nu s-au pocăit ca să-I† dea slavă.
Al cincilea a vărsat potirul lui peste* scaunul de domnie al fiarei. Şi** împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi† muşcau limbile de durere.
Al şaselea a vărsat potirul lui peste* râul cel mare, Eufrat. Şi** apa lui a secat, ca† să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit.
Apoi am văzut ieşind din gura balaurului* şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinos** trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.
Acestea sunt* duhuri de draci, care fac** semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg†, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.
Duhurile* cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.
Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a* isprăvit!”
Şi au urmat* fulgere, glasuri, tunete şi s-a** făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum†, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.
O* grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii** au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei† grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.
După* aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi** pământul s-a luminat de slava lui.
El a strigat cu glas tare şi a zis: „A* căzut, a căzut Babilonul cel mare! A** ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare† a oricărei păsări necurate şi urâte,
Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor* păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi**, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,
Şi* am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.
Şi* fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi** se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia† au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.
El a pus mâna pe balaur*, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.
L-a aruncat în adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit* intrarea deasupra lui, ca** să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.
Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana* va fi dezlegat
şi va ieşi din temniţa lui ca să* înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog** şi pe Magog, ca să-i† adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.
Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea* şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după** faptele lui.
Şi Moartea* şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul** de foc este moartea a doua.
Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat* în iazul de foc.
Apoi am* văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că** cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
Şi eu am văzut* coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită** ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul* lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
El* va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi** moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici† tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
Apoi unul din cei* şapte îngeri care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa**, nevasta Mielului!”
Şi m-a dus, în* Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea** sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer, de la Dumnezeu,
Cetatea* n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul.
Acolo nu va mai fi noapte*. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul** Dumnezeu îi va lumina. Şi† vor împărăţi în vecii vecilor.
Cine bea din paharul științei până la jumătate rămâne ateu. Cine bea paharul științei până la capăt Il descoperă pe Dumnezeu - Albert Einstein
Let My People Think