de
Manole
» Joi Ian 19, 2023 8:27 pm
Ideea e, noi percepem realitatea cu simturile noastre, iar simturile noastre percep doar trei dimensiuni. Ceea ce vedem noi nu e realitatea, e doar perceptia noastra, daca ar exista mai mult de trei dimensiuni, noi nu le putem percepe. Putem numi Dumnezeu celelalte dimensiuni, dar asta e doar un exercitiu de imaginatie al unor oameni care nici ei nu percep mai mult de trei dimensiuni. Ca sa fie mai usor de inteles, putem simplifica, cine are doar un ochi nu vede decat doua dimensiuni, pe a treia (ideea de spatialitate) o percepe doar prin auz (cu conditia sa aiba doua urechi functionale). Pare simplu pentru noi cei cu doi ochi sa zicem ca iti acoperi un ochi si nu e mare diferenta, dar e simplu doar daca stii deja cum e cu doi ochi, daca n-ai avut niciodata doi ochi nu mai e asa de simplu, in realitate cu un singur ochi nu percepi corect nici forma si nici marimea obiectelor pentru ca nu iti dai seama de distanta la care sunt, e un obiect mai mic, sau in realitate e un obiect mai indepartat? Cei care toata viata lor au avut un singur ochi trebuie sa invete lucrurile astea, in timp ce pentru noi ceilalti vin in mod natural. La fel, furnica percepe doar doua dimensiuni, pentru ea lumea se reduce la un plan. Ce o fi dincolo de perceptia noastra? Poate universuri paralele, cine poate sti? Dar asta e tot un exercitiu de imaginatie, iar imaginatia e nelimitata si de cele mai multe ori nu are legatura cu realitatea.
Ideea e, noi percepem realitatea cu simturile noastre, iar simturile noastre percep doar trei dimensiuni. Ceea ce vedem noi nu e realitatea, e doar perceptia noastra, daca ar exista mai mult de trei dimensiuni, noi nu le putem percepe. Putem numi Dumnezeu celelalte dimensiuni, dar asta e doar un exercitiu de imaginatie al unor oameni care nici ei nu percep mai mult de trei dimensiuni. Ca sa fie mai usor de inteles, putem simplifica, cine are doar un ochi nu vede decat doua dimensiuni, pe a treia (ideea de spatialitate) o percepe doar prin auz (cu conditia sa aiba doua urechi functionale). Pare simplu pentru noi cei cu doi ochi sa zicem ca iti acoperi un ochi si nu e mare diferenta, dar e simplu doar daca stii deja cum e cu doi ochi, daca n-ai avut niciodata doi ochi nu mai e asa de simplu, in realitate cu un singur ochi nu percepi corect nici forma si nici marimea obiectelor pentru ca nu iti dai seama de distanta la care sunt, e un obiect mai mic, sau in realitate e un obiect mai indepartat? Cei care toata viata lor au avut un singur ochi trebuie sa invete lucrurile astea, in timp ce pentru noi ceilalti vin in mod natural. La fel, furnica percepe doar doua dimensiuni, pentru ea lumea se reduce la un plan. Ce o fi dincolo de perceptia noastra? Poate universuri paralele, cine poate sti? Dar asta e tot un exercitiu de imaginatie, iar imaginatia e nelimitata si de cele mai multe ori nu are legatura cu realitatea.